Mie imi place, si imi vine pe cale naturala, sa fabulez mult, mai bine spus e o patima nedreapta a firii mele. Si, de aceea, intr-o vreme ma destanuiam pe un site (www.intelepciune.ro). O faceam adesea in versuri, pentru ca, ma repet, asa imi sta in simtire.
Tot meditand zilele astea, am reajuns la concluzia pe care am notat-o si acolo.
P.s.
Va las si o mostra de poezie!
Ne-am vrut liberi, si am ramas goi, ne-am dorit fara prejudecati, si am ramas fara judecata. Cum sunt toate astazi, nimic nu ne-a iesit!
Am ales impudoarea, si suntem impotenti si frigide!
Atatea cuvinte frumoase si tehnice ce lasa amprente grase pe sufletul unora, si totusi nu spun nimic.
Am uitat cu totii sa traim frumos si cald!
Hai, sa lasam macar o data raceala din piept si sa privim spre iertarea noastra!
Cand Nietzsche si Kant se jucau in cuvinte
Eu ma plimbam prin asidua Nesimtire.
A frecat timpul pe om, si el nu roseste!
Ce farmec trist in rasuflare si plutire!
Sa aruncam cu abuzuri stramte,
De-ar penetra macar Unii,
Si deci trecutul nu mai colaboreaza cu prezentele prezente,
Avem nevoie de viitor, de nu sfarsim ca lupii!
No comments:
Post a Comment