Sunt câteva zile de cand tot caut minuni într-o carte.
Cartea pe care o frunzăresc cu vervă este "Jurnalul unei fete greu de mulţumit" de Jeni Acterian, autobiografică, aproape de gândurile mele.Mi-e silă de toate gesturile, frazele, reacţiile mele. Am oroare de toată această comedie socială pe care o jucăm. Această odioasă comedie a disimulărilor. Fiecare joacă un personaj, si aproape niciodată nu eşti in exterior, adică în acţiuni si în cuvinte, aşa cum eşti in realitate. Şi pentru că în chiar natura omului e o incapacitate de a se exterioriza. Tot ce iese din noi se falsifică ori se degradează".
Ce-mi place mie teribil la această scriitoare este felul în care suferă, conştientizând viaţa ei. Subscriu: "nu ştiu să sufar frumos".
Acest jurnal este dătător de confort in lumea aceasta de idei goale, de viitoare teme pe care mintea mea nu o să le mai ascundă!
"M-am săturat sa fiu propriul meu spectator"!
No comments:
Post a Comment