Nu m-am gandit vreodata sa cert prostia sau nevoile inexistente ale oamenilor, dar indicibila drama a botosanenilor ma face sa o fac.
Mai nou, in orasul asta al meu, exista Kaufland.Am fost incantata sa aud ca, odata cu infiintarea acestui hypermarket (sper sa-l fi catalogat corect), au venit si locuri de munca, pentru ca orasul asta sufera cumplit din cauza asta:in afara de cateva firme de confectii, cateva alte afaceri si job-urile din sectorul public care se comaseaza ori dispar, miile de studenti si restul populatiei tind sa traiasca de pe o zi pe alta.Asta am crezut eu...Dorind sa-mi fac niste cumparaturi mai signifiante, m-am transportat spre acest paradis al ahtiatilor dupa consum.
Am avut impresia ca toata lumea se mutase acolo, majoritatea locurilor de parcare ocupate, lumea ingramadita la toate raioanele, sa achizitioneze tot felul de tampenii de care, cel mai probabil, nu au nevoie, sau daca prin absurd ar avea cineva nevoie de cartea Loredanei Groza legata de sex sau de fructe exotice, cand stiu ca oamenii pe care i-am intalnit acolo nu au bani de painea cea de toate zilele.Recunosc si eu am citit 3 carti de Coelho, dar m-am oprit la timp.
Am inteles eu gresit sau sunteti mai superficiali decat mine?
Fete triste si flamande, dar fac shopping ca oamenii instariti, care satisfac nevoi inventate si se prefac a trai intr-o lume care nu le apartine.Oamenii mari ai orasului asta probabil ca ar fi radiat orasul si tara asta daca ar fi stiut pe ce prapastii ne plimbam!
Si, totusi, avem inca ceva bun...cinematograful Unirea!
No comments:
Post a Comment