Tuesday, February 16, 2010

Botosani - une petite et pauvre ville moldave




Nu m-am gandit vreodata sa cert prostia sau nevoile inexistente ale oamenilor, dar indicibila drama a botosanenilor ma face sa o fac.
Mai nou, in orasul asta al meu, exista Kaufland.Am fost incantata sa aud ca, odata cu infiintarea acestui hypermarket (sper sa-l fi catalogat corect), au venit si locuri de munca, pentru ca orasul asta sufera cumplit din cauza asta:in afara de cateva firme de confectii, cateva alte afaceri si job-urile din sectorul public care se comaseaza ori dispar, miile de studenti si restul populatiei tind sa traiasca de pe o zi pe alta.Asta am crezut eu...Dorind sa-mi fac niste cumparaturi mai signifiante, m-am transportat spre acest paradis al ahtiatilor dupa consum.
Am avut impresia ca toata lumea se mutase acolo, majoritatea locurilor de parcare ocupate, lumea ingramadita la toate raioanele, sa achizitioneze tot felul de tampenii de care, cel mai probabil, nu au nevoie, sau daca prin absurd ar avea cineva nevoie de cartea Loredanei Groza legata de sex sau de fructe exotice, cand stiu ca oamenii pe care i-am intalnit acolo nu au bani de painea cea de toate zilele.Recunosc si eu am citit 3 carti de Coelho, dar m-am oprit la timp.
Am inteles eu gresit sau sunteti mai superficiali decat mine?
Fete triste si flamande, dar fac shopping ca oamenii instariti, care satisfac nevoi inventate si se prefac a trai intr-o lume care nu le apartine.Oamenii mari ai orasului asta probabil ca ar fi radiat orasul si tara asta daca ar fi stiut pe ce prapastii ne plimbam!

Si, totusi, avem inca ceva bun...cinematograful Unirea!





Monday, February 15, 2010

Din acelasi sac cu dramatisme

Cu Dumnezeu de mana!

Nu pot sa-L mai tin pe Dumnezeu de mana!
Si L-am lasat acas' intr-un sertar.
Doar neputinta imi sta in vana,
de parca ar fi un lac fara un strop...
Nu am destula credinta,
cand privesti ierarhic la mine,
ma scuipi si ma tarasti cu ura!
(si ma ascund dupa un bal de biruinta).

De cauti speranta,curge-n spirit,
...De-ai sti ce e dreptatea!
As legana si neputinta...
si-as duce-o lin la piept.

Sunday, February 14, 2010

Laughing with God

Mie imi place, si imi vine pe cale naturala, sa fabulez mult, mai bine spus e o patima nedreapta a firii mele. Si, de aceea, intr-o vreme ma destanuiam pe un site (www.intelepciune.ro). O faceam adesea in versuri, pentru ca, ma repet, asa imi sta in simtire.
Tot meditand zilele astea, am reajuns la concluzia pe care am notat-o si acolo.

P.s.
Va las si o mostra de poezie!



Ne-am vrut liberi, si am ramas goi, ne-am dorit fara prejudecati, si am ramas fara judecata. Cum sunt toate astazi, nimic nu ne-a iesit!
Am ales impudoarea, si suntem impotenti si frigide!
Atatea cuvinte frumoase si tehnice ce lasa amprente grase pe sufletul unora, si totusi nu spun nimic.
Am uitat cu totii sa traim frumos si cald!
Hai, sa lasam macar o data raceala din piept si sa privim spre iertarea noastra!




Cand Nietzsche si Kant se jucau in cuvinte
Eu ma plimbam prin asidua Nesimtire.
A frecat timpul pe om, si el nu roseste!
Ce farmec trist in rasuflare si plutire!


Sa aruncam cu abuzuri stramte,
De-ar penetra macar Unii,
Si deci trecutul nu mai colaboreaza cu prezentele prezente,
Avem nevoie de viitor, de nu sfarsim ca lupii!



Saturday, February 13, 2010

I'm a superficial lady



















Sunt câteva zile de cand tot caut minuni într-o carte.
Cartea pe care o frunzăresc cu vervă este "Jurnalul unei fete greu de mulţumit" de Jeni Acterian, autobiografică, aproape de gândurile mele.Mi-e silă de toate gesturile, frazele, reacţiile mele. Am oroare de toată această comedie socială pe care o jucăm. Această odioasă comedie a disimulărilor. Fiecare joacă un personaj, si aproape niciodată nu eşti in exterior, adică în acţiuni si în cuvinte, aşa cum eşti in realitate. Şi pentru că în chiar natura omului e o incapacitate de a se exterioriza. Tot ce iese din noi se falsifică ori se degradează".
Ce-mi place mie teribil la această scriitoare este felul în care suferă, conştientizând viaţa ei. Subscriu: "nu ştiu să sufar frumos".
Acest jurnal este dătător de confort in lumea aceasta de idei goale, de viitoare teme pe care mintea mea nu o să le mai ascundă!
"M-am săturat sa fiu propriul meu spectator"!

MY FIRST TIME!





Nu o sa explic eu de ce o sa bântuiască şi această versiune a mea in această nebuloasă, am las versurile unei melodii ce frizeaza acest Alter Ego, explice ce nu pot eu...melodia se numeste When my angers starts to cry (mie imi place varianta celor de la Saint Germain Des Pres).

Ca punctez ceva: nu aştept inţelegeţi, ci doar simţiţi moale si cald Totul!
Hello psychologist, i've come here to talk

There is a thing i need to figure out
And please don't question me cause then i might walk
And will not make out what it's all about

It's my mentality or maybe my heart

And i don't know if i am weak or strong

When someone does me an injustice it starts
Then i turn feeble and my drive is gone

'Cause I start feeling sorry for the nuisances
And I start feeling sorry for myself
And i start feeling sorry for this stupid situation that appears
When my anger starts to cry

What is the reason that I crumble and sigh?
That I don't dare to be the angry one?
The thought of hurting someone just makes me cry
So I avoid opposing anyone

'Cause I start feeling sorry for the nuisances
And I start feeling sorry for myself
And i start feeling sorry for this stupid situation that appears
When my anger starts to cry

'Cause I start feeling sorry for the nuisances
And I start feeling sorry for myself
And i start feeling sorry for this stupid situation that appears
When my anger starts to cry

I feel like a bull in a big arena
With matadors profiting from my death
I know what's to come is distress and pain
As I feel their agitated breath

I'm being scam over and over again
I'm just trying to hide my fright
I know that my passivity will cause me pain
But still I don't dare to fight

'Cause I start feeling sorry for the nuisances
And I start feeling sorry for myself
And i start feeling sorry for this stupid situation that appears
When my anger starts to cry, cry ...