Nimic nou virgula alta criza punct

M-am saturat si eu ca toata lumea de ceva in perioada aceasta ...Nu de perioada in sine, sunt ipocriti cei care spun ca s-au supraincarcat cu atata sarbatoare, cu atata credinta. Ce avem cu totii? Ne-am abandonat sufletele in hypermarketurile de la tot coltul ce mai au putin si ne intra in casa, am descoperit vrajile marketing-ului, advertising-ului, ce vreti si stiti ca nu mai are farmec asupra noastra, dar care au ajuns rutina! Ei stiu ca daca au facut apel la amintirile noastre " pretioase", la povestile incuiate, la copilarie, intr-un singur cuvant, ne-au castigat. Teoretic asa este, practic, orbul gainii de care sufera destui specialisti nu-i lasa sa vada piesele importante din copilarie !

Poate v-amintiti de aceste vacante parfumate, arata ca in reclamele de la TV? Nu cred. Oare de ce?

p.s. Abia astept sa ma joc si eu de-a manipulatorul. Sper sa o fac curand, undeva prin India sau oricare alta tara provocatoare...

How would you change the world?

If you ask me if we can change the world I would say certainly : YES WE CAN!
AIESEC came with a great campaign, 1000+ ways of global change, that has a strong message, each person matters, everyone has the power to do something for the world and for our future.
Find up more on www.aiesec.ro, also on
blog. aieseciasi.ro .



How would I change the world?
I want things to come true, I want to see the change, so I am the change everyday by doing something for my community, for myself, for the people I love and by making them my first choice!



And you? How would YOU, Alexandra-Ioana Bohan and Anca Sandu, change the world?

Intre psihologia personalitatii noastre si realitate

Suntem o mare de tacuti la cald blestem dumnezeiesc, supusi la o ordine si disciplina reglata de mai marii prosti.

Temnita noastra e acest rai pe care-l privim din perspectiva strategului orb al lui Napoleon, nu avem nimic de conchis, de strigat!

Ne calca toti pe cap, iar noi spunem ca si asa nu avem nevoie de el prin viata.

Ne purtam traiul cu zambete destinse, desi traim stramt si murdar.
Pana cand bicele va mai sfredeli in uitarea asta?



http://www.youtube.com/watch?v=GWrxs2RDNRU

Jurnal de vara!

Mult timp a trecut pana sa fiu, din nou, doar cu mine si cu lumea gandurilor mele. Mi-am muncit sufletul si mai putin mintea in tot acest timp. Am stat aproape de oameni, intuindu-le fiecare gest, fiecare strop de putere, fiecare tentativa de manipulare si fiecare manunchi de slabiciuni. Am ajuns sa-mi curat viata de incertitudini si s-aduc afectiunea lor intr-un lucru mare: construirea de valori.

Mi-e frica si mi-e jena acum sa ma uit in jurul meu; am ajuns experta in conturarea dorintelor lor. Se prefac ca se accepta, desi gestul celuilalt zgarie personalitatea lor, se prefac ca nu iubesc, desi abia asteapta cea mai mica mangaiere, se tem de apropiati si arata indiferenta si putere.
Le-am vazut si le vad pe toate! Ma intreb cu ce ma vor ajuta toate acestea? Cu nimic, cu absolut nimic, ma vor face mai trista, poate...

Oare suntem lasi sau destinul isi arata coltii rupandu-ne din lumea viselor?


Sunt si NU SUNT trista! Visez mai des si mai frumos. Vad lucrurile mari din viata mea si le simt foarte aproape, si ochii albastri imi soptesc ca imi vor da viata si suferinta inapoi.



P>S> Prima zi fara cuvintele potrivite!

Atitudine?

Zambetele fac minuni cu inimile noastre obosite, cu dependenta noastra de superficial, fascineaza si infumuseteaza chipuri urate sau, mai corect spus, standardizate ca fiind neatragatoare, m-au facut pe mine sa ma pierd printre fiorii de dragoste. Zambetelor...un car de povesti am putea asterne.
Ma trezesc de multe ori cu lumea in capul meu si imi vine greu sa gasesc oamenii, invat lectii de suferinta, de constiinta, ma bucur de lucruri marunte si construiesc carari in functie de multimea zambetelor.
Poate ca de multe ori e prostesc sa razi, dar sa zambesti nu a fost niciodata de ajuns...Relatiile de tot felul se construiesc pe aceste mazgalituri in coltul gurii, totul in capata un alt sens in viata cu un zambet. Sunt cuvinte mari, dar daca ne gandim la zilele in care am zambit, chiar daca nu au fost tocmai cele mai usor de suportat, ne dam seama ce zile frumoase am avut.
As vrea sa le pot da mai mult semenilor mei. M-am gandit de azi sa donez zambete!

Nostalgia nu are stralucire...traieste viata acum!

Mi se pare ca sunt multi oameni cu care, fie ca vreau sau nu, ma intalnesc, ma sfatuiesc in directia aceasta. Sa traiesc acum?

DE CE COMUNICAM ASA DE SUPERFICIAL?
Nu am nici macar un strop de tristete, nu ma iau in serios mai mult decat trebuie, traiesc mai mult decat o fac cei mai optimisti oameni declarati, doar ca cei care observa asta si ma inteleg sunt acei care isi iau un timp sa vada dincolo de cliseele in trend: aparentele. Da... ne ascultam, vorbim lucruri din "tot sufletul", facem multa teorie, multa pregatire legata de comunicare eficienta, retelele de socializare sunt din ce mai infloritoare, transparenta din ziare, tv, si totusi suntem exact in faza de negare a unui dependent. Nu facem nimic sincer, sunt sigura ca sunt putini cei care chiar isi doresc sa cunoasca viata celuilalt, sa-l ajute sincer, sunt sigura ca mintea noastra e cumva setata sa asculte doar partea ce in mod egoist ar putea sa ne ajute sau sa ne laude cumva. Fac parte dintr-un cerc incadrat intr-un secol de teorie cu o practica jalnica. This is not fun at all...This way ... i can't smile when i see fake people...care oricum nu spun ceea ce gandesc.
De ce au impresia unii ca-s depresiva (ceea ce ma amuza cumplit) ? Pentru ca sunt ambitioasa, pentru ca imi doresc prea multe pentru oamenii pe care-i iubesc, pentru ca nu as suferi impresiile si sabotarile unora.

Stiti, oamenii se folosesc zi de zi unii de altii pentru a ajunge rapid la moarte sau in puncte moarte!

Colaps

Un colaps in privirile mele
Cand il aud ca-i vrajitor.

Si-si plimba limba prin ale mele vene
Si-mi trece mintea printr-un ruginit storcator.



Sufla cu fluturi in ochii mei
Si visele-mi traiesc o zi.

Si-l rog sa nu mai presupuna
Pentru ca in universul meu nu-i frana.



Ma-nchid in gandul imposibilului
Visand sa-l las sa-mi prabuseasca puntea,

Sa-mi stranga goliciunea in pumn,
Iar eu sa rup cu dintii din destin!



Vezi mai multe video din Muzica

Mesagerul sperantei este un vultur!

Astazi am presimtiri de ''Mama Omida". Am tot felul de viziuni la nivel de simturi: cred ca o sa planga multi in viitorul apropiat, mai putin Eu.

Why? Nu stiu.

Poate ca-s atat de lucida si sincera cu mine si cu nesiguranta vietii mele,  incat nu m-ar durea frangerile poporului acestuia.

Poate, intr-o dimineata, o sa se trezeasca si o sa sugrume durerea lanturilor si o sa fim iarasi Noi.

P.s. Aberez intruna, dar mi-e bine dragi compatrioti!

Asculta mai multe audio Muzica

To die, to sleep, no more!

Cine oare nu simpatizeaza operele de arta, versurile ce au tasnit din niste zei ai cuvintelor, cine nu se zvarcoleste la acorduri fine de muzica clasica?

Cei ce nu o fac sunt surzi si muti si poate mutilati.

Discutam cu un domn, care avea aceleasi simtaminte ca mine, referitoare la aceste zile cenusii, despre faptul ca si in opinia unor intelectuali exista pareri ca nu exista oameni care sa nu asculte acest nou mod de a polua fonic-maneaua.

Am o veste pentru unii: exista oameni care detesta dezacordurile din versuri, furaciunile de linii melodice din stilul oriental si burtile grase din care ies aceste binecuvantari!

Asculta mai multe audio Muzica

Ca sa fie frumos si plin de entuziasm acest inceput de primavara, am revazut cateva filme dragute cu Audrey Hepburn...si cred, din nou, ca viata mea bate filmul !

Curg visele de primavara

Ma bucura nespus acest inceput timid de caldura si voie buna, permisiva, as spune, a viselor ce parca s-au trezit dupa un somn lung.

Dupa o sapatamana care m-a pedepsit la maximum si in care nu mi-am inteles gandurile negre, din ce motiv s-au colorat asa, ma simt plina de consideratiune fata de Mama Natura si am sa flanez pe strazile Iasului, pana o sa-l cunosc asa cum nu mi-am inchipuit vreodata!

Botosani - une petite et pauvre ville moldave

Nu m-am gandit vreodata sa cert prostia sau nevoile inexistente ale oamenilor, dar indicibila drama a botosanenilor ma face sa o fac.

Mai nou, in orasul asta al meu, exista Kaufland.Am fost incantata sa aud ca, odata cu infiintarea acestui hypermarket (sper sa-l fi catalogat corect), au venit si locuri de munca, pentru ca orasul asta sufera cumplit din cauza asta:in afara de cateva firme de confectii, cateva alte afaceri si job-urile din sectorul public care se comaseaza ori dispar, miile de studenti si restul populatiei tind sa traiasca de pe o zi pe alta.Asta am crezut eu...Dorind sa-mi fac niste cumparaturi mai signifiante, m-am transportat spre acest paradis al ahtiatilor dupa consum.

Am avut impresia ca toata lumea se mutase acolo, majoritatea locurilor de parcare ocupate, lumea ingramadita la toate raioanele, sa achizitioneze tot felul de tampenii de care, cel mai probabil, nu au nevoie, sau daca prin absurd ar avea cineva nevoie de cartea Loredanei Groza legata de sex sau de fructe exotice, cand stiu ca oamenii pe care i-am intalnit acolo nu au bani de painea cea de toate zilele.Recunosc si eu am citit 3 carti de Coelho, dar m-am oprit la timp.

Am inteles eu gresit sau sunteti mai superficiali decat mine?

Fete triste si flamande, dar fac shopping ca oamenii instariti, care satisfac nevoi inventate si se prefac a trai intr-o lume care nu le apartine.Oamenii mari ai orasului asta probabil ca ar fi radiat orasul si tara asta daca ar fi stiut pe ce prapastii ne plimbam!

Si, totusi, avem inca ceva bun...cinematograful Unirea!

Asculta mai multe audio Muzica

http://ro.wikipedia.org/wiki/Botoşani

Din acelasi sac cu dramatisme

Cu Dumnezeu de mana!

Nu pot sa-L mai tin pe Dumnezeu de mana!

Si L-am lasat acas' intr-un sertar.

Doar neputinta imi sta in vana,

de parca ar fi un lac fara un strop...

Nu am destula credinta,

cand privesti ierarhic la mine,

ma scuipi si ma tarasti cu ura!

(si ma ascund dupa un bal de biruinta).

De cauti speranta,curge-n spirit,

...De-ai sti ce e dreptatea!

As legana si neputinta...

si-as duce-o lin la piept.

Asculta mai multe audio Muzica

Laughing with God

Mie imi place, si imi vine pe cale naturala, sa fabulez mult, mai bine spus e o patima nedreapta a firii mele. Si, de aceea, intr-o vreme ma destanuiam pe un site (www.intelepciune.ro). O faceam adesea in versuri, pentru ca, ma repet, asa imi sta in simtire.

Tot meditand zilele astea, am reajuns la concluzia pe care am notat-o si acolo.

P.s.

Va las si o mostra de poezie!

Ne-am vrut liberi, si am ramas goi, ne-am dorit fara prejudecati, si am ramas fara judecata. Cum sunt toate astazi, nimic nu ne-a iesit!

Am ales impudoarea, si suntem impotenti si frigide!

Atatea cuvinte frumoase si tehnice ce lasa amprente grase pe sufletul unora, si totusi nu spun nimic.

Am uitat cu totii sa traim frumos si cald!

Hai, sa lasam macar o data raceala din piept si sa privim spre iertarea noastra!

Cand Nietzsche si Kant se jucau in cuvinte

Eu ma plimbam prin asidua Nesimtire.

A frecat timpul pe om, si el nu roseste!

Ce farmec trist in rasuflare si plutire!

Sa aruncam cu abuzuri stramte,

De-ar penetra macar Unii,

Si deci trecutul nu mai colaboreaza cu prezentele prezente,

Avem nevoie de viitor, de nu sfarsim ca lupii!

Asculta mai multe audio Muzica

I'm a superficial lady

Sunt câteva zile de cand tot caut minuni într-o carte.

Cartea pe care o frunzăresc cu vervă este "Jurnalul unei fete greu de mulţumit" de Jeni Acterian, autobiografică, aproape de gândurile mele.Mi-e silă de toate gesturile, frazele, reacţiile mele. Am oroare de toată această comedie socială pe care o jucăm. Această odioasă comedie a disimulărilor. Fiecare joacă un personaj, si aproape niciodată nu eşti in exterior, adică în acţiuni si în cuvinte, aşa cum eşti in realitate. Şi pentru că în chiar natura omului e o incapacitate de a se exterioriza. Tot ce iese din noi se falsifică ori se degradează".

Ce-mi place mie teribil la această scriitoare este felul în care suferă, conştientizând viaţa ei. Subscriu: "nu ştiu să sufar frumos".

Acest jurnal este dătător de confort in lumea aceasta de idei goale, de viitoare teme pe care mintea mea nu o să le mai ascundă!

"M-am săturat sa fiu propriul meu spectator"!

MY FIRST TIME!

Nu o sa explic eu de ce o sa bântuiască şi această versiune a mea in această nebuloasă, am să las versurile unei melodii ce frizeaza acest Alter Ego, să explice ce nu pot eu...melodia se numeste When my angers starts to cry (mie imi place varianta celor de la Saint Germain Des Pres).

Ca să punctez ceva: nu aştept să mă inţelegeţi, ci doar simţiţi moale si cald Totul!

Hello psychologist, i've come here to talk

There is a thing i need to figure out

And please don't question me cause then i might walk

And will not make out what it's all about

It's my mentality or maybe my heart

And i don't know if i am weak or strong

When someone does me an injustice it starts

Then i turn feeble and my drive is gone

'Cause I start feeling sorry for the nuisances

And I start feeling sorry for myself

And i start feeling sorry for this stupid situation that appears

When my anger starts to cry

What is the reason that I crumble and sigh?

That I don't dare to be the angry one?

The thought of hurting someone just makes me cry

So I avoid opposing anyone

'Cause I start feeling sorry for the nuisances

And I start feeling sorry for myself

And i start feeling sorry for this stupid situation that appears

When my anger starts to cry

'Cause I start feeling sorry for the nuisances

And I start feeling sorry for myself

And i start feeling sorry for this stupid situation that appears

When my anger starts to cry

I feel like a bull in a big arena

With matadors profiting from my death

I know what's to come is distress and pain

As I feel their agitated breath

I'm being scam over and over again

I'm just trying to hide my fright

I know that my passivity will cause me pain

But still I don't dare to fight

'Cause I start feeling sorry for the nuisances

And I start feeling sorry for myself

And i start feeling sorry for this stupid situation that appears

When my anger starts to cry, cry ...