Atitudine?

Zambetele fac minuni cu inimile noastre obosite, cu dependenta noastra de superficial, fascineaza si infumuseteaza chipuri urate sau, mai corect spus, standardizate ca fiind neatragatoare, m-au facut pe mine sa ma pierd printre fiorii de dragoste. Zambetelor...un car de povesti am putea asterne.
Ma trezesc de multe ori cu lumea in capul meu si imi vine greu sa gasesc oamenii, invat lectii de suferinta, de constiinta, ma bucur de lucruri marunte si construiesc carari in functie de multimea zambetelor.
Poate ca de multe ori e prostesc sa razi, dar sa zambesti nu a fost niciodata de ajuns...Relatiile de tot felul se construiesc pe aceste mazgalituri in coltul gurii, totul in capata un alt sens in viata cu un zambet. Sunt cuvinte mari, dar daca ne gandim la zilele in care am zambit, chiar daca nu au fost tocmai cele mai usor de suportat, ne dam seama ce zile frumoase am avut.
As vrea sa le pot da mai mult semenilor mei. M-am gandit de azi sa donez zambete!

Nostalgia nu are stralucire...traieste viata acum!

Mi se pare ca sunt multi oameni cu care, fie ca vreau sau nu, ma intalnesc, ma sfatuiesc in directia aceasta. Sa traiesc acum?

DE CE COMUNICAM ASA DE SUPERFICIAL?
Nu am nici macar un strop de tristete, nu ma iau in serios mai mult decat trebuie, traiesc mai mult decat o fac cei mai optimisti oameni declarati, doar ca cei care observa asta si ma inteleg sunt acei care isi iau un timp sa vada dincolo de cliseele in trend: aparentele. Da... ne ascultam, vorbim lucruri din "tot sufletul", facem multa teorie, multa pregatire legata de comunicare eficienta, retelele de socializare sunt din ce mai infloritoare, transparenta din ziare, tv, si totusi suntem exact in faza de negare a unui dependent. Nu facem nimic sincer, sunt sigura ca sunt putini cei care chiar isi doresc sa cunoasca viata celuilalt, sa-l ajute sincer, sunt sigura ca mintea noastra e cumva setata sa asculte doar partea ce in mod egoist ar putea sa ne ajute sau sa ne laude cumva. Fac parte dintr-un cerc incadrat intr-un secol de teorie cu o practica jalnica. This is not fun at all...This way ... i can't smile when i see fake people...care oricum nu spun ceea ce gandesc.
De ce au impresia unii ca-s depresiva (ceea ce ma amuza cumplit) ? Pentru ca sunt ambitioasa, pentru ca imi doresc prea multe pentru oamenii pe care-i iubesc, pentru ca nu as suferi impresiile si sabotarile unora.

Stiti, oamenii se folosesc zi de zi unii de altii pentru a ajunge rapid la moarte sau in puncte moarte!